dar...

de ce să facem atâta efort să ne întristăm singuri, când există descrieri ca acestea, care ne pot demonta " de a gata"?

" a doua zi dimineaţă, Dan găsi un mic local unde puteai să comanzi ochiuri cu şuncă şi fasole bătută. şunca era cam tare,ouăle - simple- prea prăjite, cafeaua, slabă. dar îi plăcea. localul era gol, iar chelneriţa era grasă şi proastă de dădea în gropi, o fiinţă fără nici un gînd, care în viaţa ei n-avusese o măsea s-o doară, care nici măcar constipată n fusese vreodată, care nu se gîndise niciodată la moarte, iar la viaţă, doar cînd şi cînd."

( Hristoşii proşti - Charles Bukowski - Poveşti despre nebunia oişnuită- ed. Rao, traducerea Gabriella Eftimie)