ce vrăji am mai făcut

de hai să nu zic 34 de ani jumate, mă chinui să mi iau Conversi. până acum a dat Domnul, am avut minte şi am tot renunţat. Acum vreo 3 ani -parcă- intrasem din nou în zodia conversilor, era gata gata să mi cumpăr, până când mi am văzut o prietenă suferind, pe lungul drum pe jos dinspre Keleti până la hotel, - dincolo de Dunăre- graţie conversilor noi "şi comozi" pe care şi i cumpărase pentru călătorie. Avea călcâiele vinete şi la fel s a tumefiat, încă o dată, dorinţa mea.
Dar mintea omului şi mai ales amintirile urâte se şterg prea repede, uneori, A fost de ajuns o întâlnire cu zâmbăreaţa Mădă ( yep, ăsta este un omagiu, niciodată nu avem linişte să vorbim cum trebuie, dar o s o găsim noi într o zi, da?) şi câteva zile petrecute în compania celor mai mari fani de Converse I ever met. Tobaru şi cu fie sa, care deţin, împreună, vreo 17 perechi, dacă n o mai fi crescut numărul. Ăştia doi - the fashion victims - m au convins implicit că dacă n ai conversi (şi bermude, dar acolo povestea e mai simplă) nu exişti.
aşa că mi am luat conversi. Nu lungesc asupra faptului că era să fug de 4x văzând culorile. Mov, galben, în pătrăţele, ba chiar unii cu feţele celor de la Limp Bizkit - exagerez, dar unu din cei de pe tenis chiar avea şapcă roşie - şi cu prisma Pink Floyd ... Era gata gata ca prima (şi ultima!!!) mea pereche de conversi să fie mov. Dar m am abţinut şi am găsit o culoare mai cuminte, un verde praz brotac, haha.
partea a doua este că mă rod de mă omoară şi de când i am încălţat nu mai am o clipă de faţă zâmbitoare, o oră, o secundă, vorba viţei. Stimaţi telespectatori cu piele fină pe cîlcâie, m au bătut la cusături şi la întăritură de m au făcut să urăsc ziua în care cineva i a inventat. după duş am făcut băşici, acum biata mea piele înroşită mă priveşte înlăcrimată, suspinând " ce mi ai făcut?"... Dacă am avut vreo pretenţie de la mine vreodată în viaţă, apoi aia a fost că am vrut să am picioare frumoase, în sensul de fără semne, răni şi bătături. Graţie biciciletelor mirobolante pe care le am condus şi a feluritelor tipuri de încălţăminte pe care le am purtat (şi care m au rănit cu o ură gestapovistă, toate) azi nu mă prea mai pot lăuda cu bulane sau glezne sau călcâie fine. oricum, la priveghiul picioarelor mele de doannă sunt încălţată în Conversi, da? Eeeeee....

p.s. cu bermudele nu e nici o poveste specială, decât că le am luat fix de unde m a trimis tobaru, de la TNT de la BĂIEŢI, pentru că alea de la fete erau roz sau bleu cu strass uri şi toată foamea mea de chestii d astea s a potolit după isprava cu tricoul Motley Crue. Aşa că ieri mi am luat pantalonii scurţi negri cumpăraţi de la băieţi şi o clipă mi a trecut prin cap să şochez b'estfest ul îngrămădind nişte vată prin locurile cu lipsuri. Ce Motorhead, ce Santana, ce Naomi.

Mâine plec la MARE până lunea viitoare. Îmi urez vacanţă plăcută. Da,da,da.