peste weekend

n am făcut nimic şi era să fac şi mai puţin de atât, dacă nu se arăta coada de şoricel pe dinăuntru. astfel, deşi nu mai aveam nici o poftă să merg, - lipsa banilor te face puţin zgrumţuros, să ştiţi- a aterizat blândul claudiu cu un bilet la Faith No More, şi cu chiu, cu vai, m am urnit. Pot spune doar că formaţia sună excepţional, dar probabil nu la Polivalentă. Am numărat hit urile, m am bucurat de "We Care A lot" şi " Easy", am apreciat ruperile fascinante de atmosferă şi m am mirat cum de o trupă aşa turbată poate avea cover uri cu parfum de gardenie, singurele legături pe care le văd cu prezenţa în costume demne de louis prima.
în rest am citit, am terminat Adio, arme, al cărei final m a cam zguduit, şi mi am adus aminte că, la fel ca mihail, am ocolit cartea fiindcă n am în general nici un chef să citesc despre război. Doar că e puţin despre război - deşi pasajul rănirii şi suferinţei lt. henry e extrem de viu şi de reuşit - şi mult despre viaţa oamenilor pe timp de război. Părerea care revine insistent e că războiul e o mare prostie, dar că el afectează iremediabil regulile vieţii oamenilor, care se tulbură şi îşi strică drumul, putând dispăre4a oricând fără nici un motiv.
am mâncat pepene mult, am dormit printre căţei, am admirat florile de piatră ale mamei ( un vis pe care s a luptat ani de a rândul să şi l împlinească, dar în sfârşti i s au prins) şi m am gândit că n am stat niciodată acasă cu tata, singuri, doar noi doi.
aseară am făcut o plimbare excelentă de la mine până în căsuţa din toamnei,iar la întoarcere nu m a lăsat inima să rămân în troleibuz, aşa că am coborât la romană şi ne am întors pe Lascăr Catargiu. Grădina cu cactuşi era de vânzare.