disparate de An Vechi:)

azi la prânz la mai micul supermarket era o foşgăială prietenoasă. clienţii, animaţi de venirea Anului Nou, îşi cedau coşurile zâmbind. Cei din cartier, care sunt de ai casei şi se ştiu la faţă cu body guarzii şi casierele salutau familiar cu la mulţi ani şi un un nou fericit. Oamenii făceau ultimele cumpărături, mărunţişuri de gen pâine sau o sticlă de cola. Celibatarii care sărbătoresc nu acasă s au diferenţiat prin faptul că, la fel ca într o zi obişnuită, şi au cumpărat loţiune de faţă şi apă de gură :). Nu puteau intra cu cei doi pitici pe creier nesatisfăcuţi în Anul cel Nou. În magazin nu se mai găseau pall mall lights şi kent lung.
la farmacie era veselie. 3 farmaciste tinere şi zâmbăreţe ciripeau cu toţi clenţii, de parcă n ar fi lucrat în ajun de anul nou. Una din ele era răcită şi suferea de tuse, cum se spunea odată, măgărească. Întreba râzând pe fiecare client: şi ce mi recomandaţi să iau ?
la serviciu era pustiu. miss ice* a fost singură în parcare,unde a aşteptat cuminte să pun promoul de la totul despre sex pe emisie, (da, prima dă seria a VI-a înepând cu 7 ianuarie ora 22) care, graţie colegului Marius graficianul, a ieşit foarte frumos.
pe drumul de întoarcere, linişte. maşini puţine, cu primii musafiri sau ultimii întârziaţi la cumpărături. câteva lumini la geamuri. pare că tot bucureştiul picoteşte câteva ore, înainte de avântul şi ţuraiul de diseară.

Dragii mei, vă urez tuturor un An Nou Fericit !
* despre noua membră a mici mele familii, la anul.

Yup!

am primit o veste atât de mişto, încât, chiar dacă nu pot să spun despre ce e vorba, îmi vine să ţopăi 30 de ore în şir. Hai, think !

Cum să i furi zâmbetul unui P.R.

Am văzut link ul în blog-ul colectiv al copywriterilor de la pro tv. Poate puteţi ajuta şi voi.
Cum să-i furi zâmbetul unui P.R.

Reclame de Crăciun

După multă vreme, îmi place o reclamă românească. Îl înfăţişează pe Ştfan Hruşcă, cântând colinde pe scenele din Constanţa sau Arad, împingând bus-ul prin Cheile Râşnoavei, ca s ajungă la concertul de la Braşov... la un moment dat primeşte un telefon şi cei de acasă, care împodobesc bradul şi pregătesc masa de Crăciun, îi cântă în cor o colindă. Hruşcă se aşează zâmbind pe o bancă, în noaptea cu ninsoare grea, şi îi ascultă pe cei de acasă. Reclama este la o reţea de telefonie mobilă, dar mesajul ei, în afară de cel cu acoperirea naţională, mi a plăcut.
Pentru cel care ne colindă în fiecare an, care, uneori, e departe de familie şi prieteni, ca să facă Sărbători frumoasealtor familii, cu alţi prieteni,s au găsit colindători. Nu i drăguţ ?

in pictures

şi...mă rog, Crăciun fericit tuturor

Nici al meu nu este, totuşi, rău...

MOM...

Când s a apucat tata să se ocupe de înmatricularea ei, m a întrebat ce numere aş vrea. I am spus că mi e indiferent, dar că aş vrea ca numărul...din număr să fie cu soţ. Tata s a sucit, s a învârtit şi s a întors cu B 27 MOM. Mândru nevoie mare. Îmi spunea (şi acum îmi spune ) el prin casă Momo. Eu m am uitat chiorâş, nu cât aş fi putut, că mi a plăcut faza cu MOM, şi l am întrebat : ţi se pare că 27 aduce a număr cu soţ ? Era vârsta mea de atunci, de acord, dar... ?!
Tata, săracul, s a dus înapoi la poliţie şi s a întors cu B50MOM. Nu s a certat, n a argumentat...
De a lungul timpului mă vizitau prietenii inopinat. Mă pomeneam cu ei la uşă zicându mi: ştiam că eşti acasă, am văzut o pe MOM jos.
Acum...(ştirea asta e de ieri) MOM zace pe undeva buşită, la doar 3 zile după ce am vândut o. Curba de la Herăstrău, de dinainte de Ambasada Chinei, i a fost fatală.Doar în 3 zile mutrişoara ei drăguţă de Supernova a fost stâlcită de un şofer care probabil n a prea condus pe polei... Am avut un şoc când am văzut că e ea, numărul ei. Nu mi a trecut încă...

well...

astăseară am lăsat o în aviaţiei, într un cartier în care n am mai fost niciodată parcate. după mai puţin de o oră suna sorin, are un beculeţ roşu pe bord care pâlpâie, mai porneşte ??? mi a venit să mă întorc s o iau acasă, i am explicat de 3 ori cum se porneşte... abia mi se uscaseră lacrimile pe obraz, de pe drumul de întoarcere, în maşina lui tata. şi se uscaseră şi cele de la mama de acasă.
ştiu că pare o tâmpenie, dar parcă mi am lăsat 6 ani din viaţă undeva în întuneric, într un cartier dn bucureşti. toţi îmi zic că aşa e la prima maşină, că o să văd ce repede o să mă obişnuiesc cu confortul următoarei...dar ştiu eu bine cum sunt eu construită. mom e ...maşina. dacă aş fi avut bani şi un garaj o păstram numai ca să i văd caroseria frustă şi numerele dragi... deşi mă gândisem să nu fie albă, am cedat şi la culoarea celei noi. cică să nu pui noului pui de câine numele celui dus. tot aşa, n o să mai iau maşina albă... dar ştiu bine că la cea nouă o să mă uit o bună bucată de vreme ca la o cămilă. aia n o să fie maşina mea. şi mai târziu o să fie, dar nu aşa iubită. săraca mom

MOM

Lămuririle la fotografie sunt o povestioară şi ele.
Fratele meu era plecat în America şi îl atinsese dorul de casă. Ne a cerut poze cu noi, membrii familiei, cu căţeii şi cu...sarmalele făcute de bunică sa, de care îi era dor.
Noroc cu cererea lui, că nu aş fi avut poză cu MOM. Aşa, măcar o să am...
(va urma)

adieu MOM pe bune :(

Sunt puţintel tristă, îmi vând maşina. E prima mea maşină şi cea mai iubită şi am inima grea că o dau altcuiva, că nu mi permit s o ţin sau s o fac, vrăjitoreşte,mică mică şi s o iau în casă...
Viaţa pe care am trăit o în ea ?

am cumpărat o şi a venit înainte de a mi se elibera carnetul, pe care îl luasem. ca să mă obişnuiesc cu ea, am luat mama şi tata (care a condus până) înparcul tineretului, pe aleile din jurul palatului copiilor, unde mă tot dusesem cu instructorul şi credeam e că nu e drum public. tata pe piatră cu un ziar mare în faţă, mama lângă mine, cam îngrijorată de cum "mă obişnuiesc" cu maşina... halt,poliţie, carnetul, vă rugăm, păi nu l am, l aţi uitat, nu mi s a eliberat, deci n aveţi, serios ??? serios...aaaa, băieţii care jucau fotbal îl trag pe tata de mânecă vezi că au venit ăia la fii ta, tata aleargă, eu în sudori... adică asudată, băi. între timp unul din poliţişti se luminase, dvs. nu lucraţi la atomic ? ba ...da... am citit de dvs în XXXX, aha... eu feţe feţe...daaaaa, păi şi cum dvs care aţi uzurpat atomicu v aţi luat doar o dacie ? păi (ca dovadă că sunteţi praf şi credeţi toate tâmpeniile) iaca...asta mi a luat. bine,domnişoară, sunteţi star, vă lăsăm... Cu MOM era să mi ia carnetul înainte să l am...(va urma)

naşteri cargo

pentru că a căutat cineva prin www datele lor de naştere...

tavi pilan - 15 aprilie

adi igrişan - 8 iunie

alin achim - 1 martie

cristian pup - 9 iunie

adrian bărar - 15 ianuarie

rici - paaarcă 10 mai ?

Ultimele 3

Şi mă mâncau degetele să-i pun titlul „3, Doamne”,dar m-am abţinut fiindcă e din zona cu clişee. Aşadar, au apărut şi ultimele trei albume de interes, din punctul meu de vedere, pe anul 2007. În primul mă gândeam că voi găsi mai mult decât piesa care l-a făcut să iasă. Despre al doilea am sperat că îl va depăşi pe anteriorul. Iar la de la al treilea am avut aşteptări mari, fiind vorba de un, oarecum, debut. Am pariat în toate trei pe câte ceva şi am pierdut de 3 ori, aşa că fie trebuie să mă orientez spre altă carieră decât cea de ascultător de muzică, fie sunt atât de pretenţioasă încât nici eu nu mai ştiu ce m-ar mulţumi de fapt , fie sunt o femeie atât de adevărată încât trebuie ca şi atunci când pierd să pierd în stil mare, de 3 x.
Firma – Exit. Am început să-l ascult destul de entuziastă, am crezut că am de şi de ce, pentru că “Baby Is Crying” cea trimisă la premii mi s-a părut o piesă proaspătă, cu un sound interesant, chiar dacă uşor lipsit de joase.-am crezut că e un special edit. Am dat însă peste un album cântat cu totul aşa. Sunetul, tăios, subţire şi casant, dă aceeaşi senzaţie ca ascultarea unui post de radio firav, prins între două frecvenţe puternice. Înţeleg eventualul concept de înstrăinare prezentat astfel de Exit, dar zău că e păcat să sublimezi aşa o chitară electrică şi un set de tobe. În plus, în afară de încă o piesă, una instrumentală, nici una din (cam puţinele, pentru un LP !) creaţii de Firma, nu mi-a atras atenţia. “Baby Is Crying” “ La orbire” şi excelenta “Nimeni” rămân piesele care mă leagă de trupă şi, în ritmul ăsta, 10 ani sunt prea puţini ca să avem de un greatest hits.
Urma –Trend Off. Are ambalajul acela drăguţ şi elegant de carton, cu care ne-a obişnuit această gaşcă elitistă şi din cauza căruia şi costă ceva. Ar putea fi un cadou frumos, eventual pentru genul ăla de fete care sunt, vorba lu’ Vank, “pierdute în décor”, adică cu ochii daţi peste cap, într-o visare rătăcită. Pentru că zău dacă m-am putut gândi la alt tip de ascultător cât am ţinut în combină acest album. Texte pretenţioase şi o tehnică instrumentală ce supralicitează gros compoziţia, aceeaşi platitudine trendy (şi nu off, cum bravează aici) ca pe celelalte lucrări ale Urmei. O reverenţă către bass şi flaut, reţin single-ul pe care l-a dat City Fm şi deschiderea instrumentală, jazzy, a albumului, care m-a făcut să ciulesc urechea, pentru ca apoi să mă plictisesc teribil.
Trupa Veche -1907 km . E o greşeală să-ţi iei numele ăsta doar fiindcă Tudor a făcut Vama, iar restul trupei a rămas cu veche. Să pui titlul unui album 1907 km e ca şi cum ţi-ai roade unghiile în mormânt, măcar ca rezonanţă istorică. Am înţeles şi simpatizat cu supărarea trupei rămase de izbelişte după “trădarea” lui Chirilă, dar nu înţeleg ce disperare i-a făcut pe membrii săi să scoată acest fel de album. Le-au încercat pe toate: au luat doi solişti, băiat şi fată, care nu se pupă unul cu altul nici de frică. Ea are un tremolo enervant, el are un hard rock forţat în glas. Textele sunt uşor handicapate, fie de nuanţa fiziologică, (imaginaţi-vă fredonând „vreau la pipi/poate prea târziu”) de enervante dereglări gramaticale („deci, am 20 de ani, deci”) sau, pur şi simplu, de platitudinea cu pretenţii („dă-mi numărul lui Mitică” ?!). Un album fără cap şi fără coadă, care mă face să regret imens orice tâmpenie o fi stat la baza despărţirii Vămii de Veche.

Ana M. Călin

Brăduţul2007

Ei bine, ieri mi am luat brad. Plecasem spre serviciu, aveam nevoie de un album despre care voiam să scriu, m am dus la Cărtureşti pe care l suspectam de deschis, nu era până la 12. Hai un ocol pe la Icoanei, la sere, să vedem brazii, evident unul mi s a lipit de suflet imediat şi, în loc să fac economie şi să iau de la obor sau mama de la ikea, evident că l am luat de acolo, cum fac în fiecare an. Pe eticheta lui mică scrie cu multe sch uri şi umlauturi. El este un brăduţ foarte frumos, cam de înălţimea mea, cu tot cu vârf. I am luat şi o floarea Crăciunului, să nu se simtă singur. Ho, ho, ho.

A şi nins. Kiri şi a luat primii tradiţionali bulgări în nas şi a înotat cu plăcere prin nămeţii din Pipera. S ar părea că avem un pui de iarnă în 2007...

Binefaceri cu ! sau ?

Trebuie să recunosc că sunt cel mai nou şi fericit utilizator de Homebank. De câteva zile pot să mi plătesc facturile din fotoliul de acasă, cu laptopul pe genunchi.
În sinea mea (că de adevăratelea, singură în casă, ar suna ca naiba şi s ar speria şi Kiri) scot exclamaţii de fericire la fel de tare ca un grup de vrăbii din copac. În sinea lui, Vodafone şi o da pumni. E prima oară când îi plătesc factura la timp, (ieri seară am primit o în cutie, azi dimineaţă la cafea am făcut tranzacţia, oh, yeah!) nemaidându i lui ocazia să mă penalizeze cu minimum 3,6 lei - rînjet.

Am scăpat de alergatul la poştă,cu facturi de mobil şi energie electrică, unde e coada până la uşă, iar când ajungi în fine în faţă, doamna de la ghişeu îţi spune cu o mutră ipocrit compătimitoare: "Vai, dar nu ne merge programul ! De ce n aţi venit în faţă să întrebaţi ? " . Te uiţi la ea mijit, în timp ce te gândeşti la Cristoşii poştei române şi pleci...

S a terminat cu alergatul pe străzi spre bancă, iar când ajungi, cu sufletul în gât de la fugă, să auzi, invariabil " S a închis, doamnă!", de la bodyguardul cu figură
de ţăran cinstit, căruia mama lui îi făcea acasă pâine pe vatră.

Pe de altă parte, sper să folosesc timpul obţinut la plimbări şi discoteci, (sic!) pentru că altfel înseamnă că mă voi însingura şi mai mult. N o să mai văd oameni noi nici măcar la o coadă, n o să mai servesc bomboane din bolul de la Romtelecom, (chit că nu sunt bune) n o să mai socializez cu vânzătoarele de la ghişee. Păcat.
Cineva îmi spunea că tot timpul e coadă de moşari în Braziliei, la sediul electrica. Şi mai spunea că stau la coadă că le place...Păi normal. Bătrânii nu ies nicăieri. De spectacole nu au bani, de parc le e lene sau nu au avut niciodată în chinuita lor viaţă obiceiul de a şi acorda o oră de linişte. Cum să te plimbi în parc când rufele nu sunt spălate, mâncare nu i făcută, etc ? Aşa că nu le mai rămăseseră (atunci)şi nu le au mai rămas (acum) decât cozile, să mai schimbe o vorbă. Iar cozi din alea adevărate nu mai sunt cam pe nicăieri...

later edit! aha, am mai descoperit un lucru bun ! am scăpat de cearşafurile întregi de confirmări de plată, de la poştă ! Din punctul meu de vedere, am salvat nişte hârtie, poate chiar un copac pe an !

A nins !

Azi noapte în sfârşit a nins puţin ! Şi am simţit eu din somn că ninge. M am băgat în pat devreme, pe la 7, eram zdrobită de oboseală. Kiri s a ghemuit lângă mine. Am adormit şi nu mai ştiu când, m am trezit o clipă. Am aruncat o privire pe geam să văd cam cât de dimineaţă e. Prin ferestre văzduhul se vedea alburiu învolburat, cu o nuanţă foarte fină de roşu, de la cerul de iarnă şi de la luminile oraşului. Fără să mă îndoiesc o clipă, mi am zis încetişor "ninge !" şi pe urmă, fericită, m am întros pe partea cealaltă şi am adormit la loc.

disparate

Aseară în staţia lui 300 de la Victoriei m am simţit utilă. O domnişoară m a întrebat cum ajunge la Grigore Alexandrescu. I am explicat. pe urmă o doamnă m a întrebat cum ajunge în Colentina. I am explicat. Zău că m am simţit bine. Umană, aşa.
Astăzi, când veneam cu maşina spre serviciu am trecut pe lângă licuel Caragiale. 2 liceeni traversau grăbiţi şi hlizindu se strada, iar de la una din ferestre a pornit plutind spre asfalt un avion de hţrtie. Parcă n a trecut atât de mult...

Simpatii de gerberă

Am primit nişte gerbere splendide sâmbătă. 7 ciclame şi una portocalie. Am ajuns cu ele acasă într moment care nu mai poate fi apreciat ca „târziu”, pentru că trecuse cu mult peste limita lui. Le am pus grijulie în vas cu apă, pe toate 8, hlizindu mă la superstiţii şi mai ales la pocneala cromatică. Nuca ar fi pălit în perete !

Le am pus şi îngrăşământ pentru plante cu frunze (!) că altceva mai bun n am găsit de făcut. Le am aşezat pe unul din ochiurile plitei electrice, că alt loc mai nimerit în momentul ăla n am găsit (!).

A doua zi, de fapt în aceeaşi zi, dar după 3 ore jumătate, le am găsit într o stare relativ jalnică. Cele ciclam îşi lăsaseră petalele în jos, cu nişte mutre de căţel speriat sau de prinţesă căzută fără suflare pe undeva (cum vă place). Portocalia se îndoise de mijloc, semănând a beţiv dormind în picioare sau ostal rămas înfipt cumva în baionetă. Iarăşi,de gustibus.

Am plecat amărâtă şi am lipsit o zi şi un pic. Când m am întors, le am găsit într o stare foarte asemănătoare, dar fiind târziu, de această dată, nu le am aruncat.
Ieri n am avut timp să le arunc prea multe priviri, dar nu mi amintesc să fi arătat grozav.
Acum câteva minute intru în casă şi imediat şi în bucătărie (unde credeaţi că ţin plita ?). Am un şoc. Alea ciclame şi au recăpătat suflarea şi sunt îmbujorate ca domniţa după ce a scuipat mărul otrăvit învoalte, toate petalele şi le au ridicat,. Portocalia s a trezit din mahmureală şi stă ţanţoşă cu nasul pe sus, vorba aceea, nici gura nu i miroase ! Mă minunez şi zău dacă pricep ceva !
Şi sunt ale mele... şi alea ciclame, ş a portocalie !

:)

am păţit un lucru la care nu mă aşteptam astăseră. Pe drum scurt înspre casă fiind, în noapte, am ochit 2 FETE care se urcau într o supernova albatsră. Hei, nu mă lăsaţi şi pe mine...zic...Nu, nu putem, zău, zic ele fără să asculte.
"Pe vremea mea" ajungeai acasă cu Salvarea, iar acum 2 fete să nu vor să ajute sau măcar să le intereseze...cam neplăcut. S o trec la zilnice ?