Cică se anunţă frig şi ploaie la mare, tata mi a zis să mă îmbrac de iarnă (voalat, să nu plec). CE BINE ! Mie nu mi place soarele puternic, ca să nu l supăr zic asta, că de fapt mie nu îmi place soarele deloc. Îmi place vremea cu nori, cu ploaie, vântul nu mă deranjează câtuşi de puţin, mai ales dacă sunt suficient de norocoasă încât să am ceva (în ?) pe cap. Muzica, somnul şi citania merg mână în mână cu ploaia, iar ca să stai pe o verandă cu u2 nu ţi trebuie soare. De ce merg la mare atunci ? Pentru că mi place s o ştiu mereu aproape, ca puiul mic pe mama. Şi am plecat. Cu bine.
30.4.07
29.4.07
"Să i spună cineva lu' maică sa "
Eu plec la mare şi promit să mă întorc altcineva. Să i spună cineva.
Azi s au întâmplat lucruri frumoase. Frati miu a făcut 27 de ani, cătălin a câştigat, despot m a strâns în braţe cu putere, lui dan îi vin adidaşii, cătălina a băut cu noi 2 beri, ştefan a stat, tudor a aberat, s a mai învârtit o dată lumea cât am făcut eu plinul pentru mare. complimente lumii mele şi unui nou ciclu care, pare se, se încheie, sperăm, de luni.
Azi s au întâmplat lucruri frumoase. Frati miu a făcut 27 de ani, cătălin a câştigat, despot m a strâns în braţe cu putere, lui dan îi vin adidaşii, cătălina a băut cu noi 2 beri, ştefan a stat, tudor a aberat, s a mai învârtit o dată lumea cât am făcut eu plinul pentru mare. complimente lumii mele şi unui nou ciclu care, pare se, se încheie, sperăm, de luni.
28.4.07
Marea Neagră...are ochi albaştri
Am să mă duc la mare şi am să stau cu Kiri mişunând pe lângă mine, la soare. O să mă îmbrac până în dinţi, cu polarul şi cu jeaca jerpelită de 2 Mai, aia portocalie,o ştiu mulţi. Şi cu adidaşii rupţi, că doar acolo i am rupt. O să beau rom. O să beau cafea. O să citesc, o să mă uit la mare. Poate am noroc şi mă îndrăgostesc în fiecare zi de un val.O să mă joc cu Kiri pe plajă, o să mă întind, o să casc, o să dorm, o să ascult muzica mea. O să plâng puţin seara, ca să nu mi ies din mână. O să oftez un pic, ca să ştie şi plânsul de ce vine. Şi când trebuie să plece. O să fie minunat, ai să vezi.
27.4.07
Berlin în vorbe
Nu ştiu dacă Berlinul mi a capturat jumătate de inimă datorită multelor perechi de ochi albaştri de pe stradă, a parcurilor imense, a faptului că în poienile parcurilor se face nudism şi aşa mai departe.
Am o îndoială legată de Germania, mereu am plecat greu înspre acolo, că nemţii sunt aşa şi pe dincolo, că totul e prea ordonat, că limba lor e "lătrată", că fir de iarbă nu creşte fără aprobare şi câte şi mai câte.
Totuşi, Munchen-ul a căpătat aprecierea mea fiindcă l a primit pe David cu braţele deschise, iar Berlinul chiar m a vrăjit. Spaţiile lui largi, aerisite, curate, clădirile care înconjoară cu grijă un copac secular, pieţele multe, pline de punkeri jegoşi, alăturarea plină de bun simţ a noului lângă vechi şi foarte vechi, şi încă o dată verdele nesfârşit al parcurilor (care se văd din avion, la fel ca şi turnul televiziunii) mi au dat o senzaţie de linşte, largheţe, uşurinţă şi uşurare.
E adorabil faptul că dacă vorbeşti cu un berlinez îţi va spune că programul lui începe la 8 am şi se termină la 9pm, dar dacă te uiţi la mai mulţi, pare că nici unul nu munceşte. Zac prin pieţe, la soare, mănâncă sendviciuri sau îngheţată, vârstnici ţinându se de mână trec pragul grădinii zoologice... Nimeni nu pare a fi în goană, deşi probabil că, totuşi, mulţi sunt. Goana lor este, însă, mai lentă, mai plăcută, mai leneşă. Eu merg în general repede, dar la berlin m am târât, parte pentru faptul că s ar fi uitat după mine ca după o bombă cu ceas...şi pentru că nu mă mai ţineau picioarele, de atâta frumuseţe după care am gonit neîncetat, căci se ascundea în fiecare colţ.
Am o îndoială legată de Germania, mereu am plecat greu înspre acolo, că nemţii sunt aşa şi pe dincolo, că totul e prea ordonat, că limba lor e "lătrată", că fir de iarbă nu creşte fără aprobare şi câte şi mai câte.
Totuşi, Munchen-ul a căpătat aprecierea mea fiindcă l a primit pe David cu braţele deschise, iar Berlinul chiar m a vrăjit. Spaţiile lui largi, aerisite, curate, clădirile care înconjoară cu grijă un copac secular, pieţele multe, pline de punkeri jegoşi, alăturarea plină de bun simţ a noului lângă vechi şi foarte vechi, şi încă o dată verdele nesfârşit al parcurilor (care se văd din avion, la fel ca şi turnul televiziunii) mi au dat o senzaţie de linşte, largheţe, uşurinţă şi uşurare.
E adorabil faptul că dacă vorbeşti cu un berlinez îţi va spune că programul lui începe la 8 am şi se termină la 9pm, dar dacă te uiţi la mai mulţi, pare că nici unul nu munceşte. Zac prin pieţe, la soare, mănâncă sendviciuri sau îngheţată, vârstnici ţinându se de mână trec pragul grădinii zoologice... Nimeni nu pare a fi în goană, deşi probabil că, totuşi, mulţi sunt. Goana lor este, însă, mai lentă, mai plăcută, mai leneşă. Eu merg în general repede, dar la berlin m am târât, parte pentru faptul că s ar fi uitat după mine ca după o bombă cu ceas...şi pentru că nu mă mai ţineau picioarele, de atâta frumuseţe după care am gonit neîncetat, căci se ascundea în fiecare colţ.
eu la city fm
pe 12 mai, ora 14:30, mă puteţi auzi în cadrul unei ediţii a emisiunii "Muzici cu personalitate". Codul este CITY FM- 106, 2. Postul de radio poate fi ascultat şi online, dacă nu sunteţi în sau din Bucureşti.
Merci de susţinere întregului YM :)
Merci de susţinere întregului YM :)
26.4.07
HELLO... ?
Concertul acesta a preluat poziţia de lider în umilul meu clasament. Aş mai merge să-l văd în orice moment, aş zbura oriunde, mi-aş rupe picioarele oricât şi aş sărăci (nimic nou) ca să-l mai pot gusta o dată. E genul de producţie care nu-ţi dă în cap din primul moment, dar ţi se scurge încet şi hotărât prin vene, făcându-te ca, la sfârşitul lui, să nu mai poţi şi să mai vrei. Ca să mai comentez şi de Sports Arena ar trebui să scriu articolul în trei părţi, n-am ce vă face, duceţi-vă la Budapesta la orice concert vă place şi vedeţi singuri.
Sala se umplea încet încet în vreme ce curgea muzica. Pe ecranul mare din spate, o imagine cu un colţ de cameră, un aparat de radio, o sticlă de whisky şi o scrumieră în care fumegă o ţigară. Genurile muzicale se succed în sală apropiindu-se de pentru ce am venit toţi. La 8, toate privirile absente sunt atrase de prima mişcare de pe ecran. O mână intră în cadru şi începe să schimbe frecvenţa radio. Murmurul creşte, apar aplauzele, începe concertul. Pentru setlistul complet, nu mai citiţi mai departe, nu pot să vi-l dau, fiindcă nu mai ţin minte numele tuturor pieselor care s-au cântat, adică n-am împărţit tortul în felii, ci l-am mâncat pe tot –ce egoistă, o să ziceţi, dar v-a spus deja dl. Revenco în cotidian ce şi cum. Ăsta n-a fost un concert, ci un film complet, cu scenariu şi actori care au pus în joc forţe nevăzute, ca să ne spulbere prejudecăţile, temerile stupide, sentimentele greşite , pentru ca mai apoi să le pună la loc corect, cam cum pune un ortoped piciorul rupt la loc. Era nevoie pentru asta de mesaje violente scrise pe un zeppelin de porc, (la propriu) de sunete aiuritoare care te atacau din toate direcţiile, de imaginile care ieşeau din ecran şi veneau peste tine. Era nevoie de vocea lui Roger Waters, când caldă şi învăluitoare, când uscată şi rea. Era nevoie de mesajul, puternic ca un upercut corect, contra războiului, prejudecăţilor şi discriminărilor de rasă, religie şi naţionalitate (probabil exceptându-l puţin pe actualul primul american din lume, pe figura căruia au explodat bombe mici în timpul lui „Leaving Beirut”). Toate astea ca să ne trezim, să scuturăm puternic din cap şi să ridicăm din când degetul din mijloc cu sau fără combinaţia cu arătătorul. Am fost răpusă de curăţenia aproape fără cusur a interpretării „actorilor” lui Waters. De la prima voce până la ultimul cinel totul a fost gândit şi programat ca să obţină efectul maxim. Memoria afectivă îmi readuce în auz fragmente din bijuterii precum „Shine On Your Crazy Daimond” , „Wish You Were Here” sau „ A Perfect Sense” , liniştindu-mă. Dar tot ea îmi aduce valuri de frustrare, cu „Sheep” sau „The Wall”, pumnii strânşi, prea puţina putere. Între timp, camera a crescut, am văzut omul tânăr, mâncat de Vietnam, zăcând într-o cameră populată de fantasmele negre ale războiului, cu ochii duşi, în stadiul de legumă. După tot „Dark Side Of The Moon” şi încă două bisuri, era nevoie să terminăm definitiv cu „Comfortably Numb”, pe care am simţit-o venind tot concertul. În sfârşit trebuia ca, după ce l-am privit aproape 3 ore, pe cel de lângă noi, pe cei de pe scenă şi pe cel de pe ecran, să întindem o mână şi să ne intereseze : „Hello, is there anybody IN there ?”. Căci unde-s doi, puterea...
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com
Sala se umplea încet încet în vreme ce curgea muzica. Pe ecranul mare din spate, o imagine cu un colţ de cameră, un aparat de radio, o sticlă de whisky şi o scrumieră în care fumegă o ţigară. Genurile muzicale se succed în sală apropiindu-se de pentru ce am venit toţi. La 8, toate privirile absente sunt atrase de prima mişcare de pe ecran. O mână intră în cadru şi începe să schimbe frecvenţa radio. Murmurul creşte, apar aplauzele, începe concertul. Pentru setlistul complet, nu mai citiţi mai departe, nu pot să vi-l dau, fiindcă nu mai ţin minte numele tuturor pieselor care s-au cântat, adică n-am împărţit tortul în felii, ci l-am mâncat pe tot –ce egoistă, o să ziceţi, dar v-a spus deja dl. Revenco în cotidian ce şi cum. Ăsta n-a fost un concert, ci un film complet, cu scenariu şi actori care au pus în joc forţe nevăzute, ca să ne spulbere prejudecăţile, temerile stupide, sentimentele greşite , pentru ca mai apoi să le pună la loc corect, cam cum pune un ortoped piciorul rupt la loc. Era nevoie pentru asta de mesaje violente scrise pe un zeppelin de porc, (la propriu) de sunete aiuritoare care te atacau din toate direcţiile, de imaginile care ieşeau din ecran şi veneau peste tine. Era nevoie de vocea lui Roger Waters, când caldă şi învăluitoare, când uscată şi rea. Era nevoie de mesajul, puternic ca un upercut corect, contra războiului, prejudecăţilor şi discriminărilor de rasă, religie şi naţionalitate (probabil exceptându-l puţin pe actualul primul american din lume, pe figura căruia au explodat bombe mici în timpul lui „Leaving Beirut”). Toate astea ca să ne trezim, să scuturăm puternic din cap şi să ridicăm din când degetul din mijloc cu sau fără combinaţia cu arătătorul. Am fost răpusă de curăţenia aproape fără cusur a interpretării „actorilor” lui Waters. De la prima voce până la ultimul cinel totul a fost gândit şi programat ca să obţină efectul maxim. Memoria afectivă îmi readuce în auz fragmente din bijuterii precum „Shine On Your Crazy Daimond” , „Wish You Were Here” sau „ A Perfect Sense” , liniştindu-mă. Dar tot ea îmi aduce valuri de frustrare, cu „Sheep” sau „The Wall”, pumnii strânşi, prea puţina putere. Între timp, camera a crescut, am văzut omul tânăr, mâncat de Vietnam, zăcând într-o cameră populată de fantasmele negre ale războiului, cu ochii duşi, în stadiul de legumă. După tot „Dark Side Of The Moon” şi încă două bisuri, era nevoie să terminăm definitiv cu „Comfortably Numb”, pe care am simţit-o venind tot concertul. În sfârşit trebuia ca, după ce l-am privit aproape 3 ore, pe cel de lângă noi, pe cei de pe scenă şi pe cel de pe ecran, să întindem o mână şi să ne intereseze : „Hello, is there anybody IN there ?”. Căci unde-s doi, puterea...
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com
23.4.07
22.4.07
Recapitulare
Două vorbe să vă spun. Ultimele două săptămâni au fost omorâtoare pentru mine. Ştiu că am neglijat multe lucruri şi pe mulţi, dar între timp s au întâmplat multe alte lucruri interesante, pe care poate o să am ştiinţa vreodată să le pot povesti.
Două antrenamente pe zi, unul dimineaţa şi unul seara, (şi în care am consumat mult mai mult decât mi aş fi putut imagina vreodată...deşi am câştigat MULT peste consumul meu...) cu serviciu între ele şi cu două călătorii,(am fost la budapesta, peste câteva ore plec la berlin) toate astea pot face din tine un om foarte eficient. Timpul devine atât de preţios încât orice clipă de somn sau orice zâmbet oferit de un om drag cântăreşte un munte de aur. Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am întâlnit cu draga deli de ziua ei. Aş fi dormit în orice poziţie, dar am vorbit câte în lună şi în stele. Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am întâlnit cu liviu care se duce la frankfurt, să i dea ceva dragei de vio (de pe mess ul căreia am absentat complet). Aş fi dormit în orice poziţie, dar am stat în fiecare seară cu clubul la bere, până la ore mici, vrăjită de our teacher. Aş fi dormit în orice poziţie, dar mi am scris articolele şi mi am montat promourile. Aş fi dormit în orice poziţie, dar am stat la bere cu Cristi şi cu Kirk, am cunoscut un tembel, am consumat o noapte întreagă pe braţele (proprii) ale unei dezamăgiri crunte şi totodată dulci, Doamne ce bine că nu s tâmpită încă, ce bine că s încă eu.Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am uitat în ochii mari ai lui dan de trei ori în ultima săptămână, am aflat că nu mănâncă după nimeni,l am urmărit amuzată cum mănâncă cu furculiţa mea, l am hărţuit să mi dea bani pentru adidaşi, am făcut tot posibilul să l supăr, fiindcă eu singură nu pot renunţa, am spart un pahar, am făcut scandal în stradă, am vorbit normal (!) a doua zi. Aş fi dormit în orice poziţie, dar mi a fost rău două zile de n am putut închide un ochi, pentru că n aş putea să respir dacă n aş avea ochii deschişi să vă văd tot timpul pe voi, lalele, marea, toată lumea asta mare care vă cuprinde pe el şi voi, prietenii mei.
Aş fi dormit în orice poziţie, dar trebuia să mi spăl cănile de zaţul cafelei grăbite din fiecare dimineaţă şi, astă seară, să mă duc la serviciu. Ei, pe astea două nu le am mai făcut, frate!
Două antrenamente pe zi, unul dimineaţa şi unul seara, (şi în care am consumat mult mai mult decât mi aş fi putut imagina vreodată...deşi am câştigat MULT peste consumul meu...) cu serviciu între ele şi cu două călătorii,(am fost la budapesta, peste câteva ore plec la berlin) toate astea pot face din tine un om foarte eficient. Timpul devine atât de preţios încât orice clipă de somn sau orice zâmbet oferit de un om drag cântăreşte un munte de aur. Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am întâlnit cu draga deli de ziua ei. Aş fi dormit în orice poziţie, dar am vorbit câte în lună şi în stele. Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am întâlnit cu liviu care se duce la frankfurt, să i dea ceva dragei de vio (de pe mess ul căreia am absentat complet). Aş fi dormit în orice poziţie, dar am stat în fiecare seară cu clubul la bere, până la ore mici, vrăjită de our teacher. Aş fi dormit în orice poziţie, dar mi am scris articolele şi mi am montat promourile. Aş fi dormit în orice poziţie, dar am stat la bere cu Cristi şi cu Kirk, am cunoscut un tembel, am consumat o noapte întreagă pe braţele (proprii) ale unei dezamăgiri crunte şi totodată dulci, Doamne ce bine că nu s tâmpită încă, ce bine că s încă eu.Aş fi dormit în orice poziţie, dar m am uitat în ochii mari ai lui dan de trei ori în ultima săptămână, am aflat că nu mănâncă după nimeni,l am urmărit amuzată cum mănâncă cu furculiţa mea, l am hărţuit să mi dea bani pentru adidaşi, am făcut tot posibilul să l supăr, fiindcă eu singură nu pot renunţa, am spart un pahar, am făcut scandal în stradă, am vorbit normal (!) a doua zi. Aş fi dormit în orice poziţie, dar mi a fost rău două zile de n am putut închide un ochi, pentru că n aş putea să respir dacă n aş avea ochii deschişi să vă văd tot timpul pe voi, lalele, marea, toată lumea asta mare care vă cuprinde pe el şi voi, prietenii mei.
Aş fi dormit în orice poziţie, dar trebuia să mi spăl cănile de zaţul cafelei grăbite din fiecare dimineaţă şi, astă seară, să mă duc la serviciu. Ei, pe astea două nu le am mai făcut, frate!
21.4.07
20.4.07
...lisme
Azi am şocat pe unul din domnii aceia care spală parbrize la stopuri, deşi zău că n am vrut, în ciuda faptului că mă enervează (pe cine nu, sus o mână!)că le spală fără voia mea... mă rog, acu' îmi convine, că mi s a ars o siguranţă şi nici unul din vajnicii bărbaţi ai familiei nu s a învrednicit să mă ajute s o schimb, văd ca prin ceaţă la volan, dar să revin.
Omu' a spălat parbrizu'şi când a venit să şi ia zece mii-ul, a avut o surpriză:
Eu (întinzând banii): Auzi, n ai te rog să mi dai şi mie o ţigară, c am rămas fără.
El (clipind): Eu ? Să vă dau eu o ţigară ?!
Bietul om, şi a revenit foarte greu. Mi a dat un viceroz mototolit, pe care l am savurat...cred că n zona aia n o să mai oprească nimeni MOM-ul, să i spele parbrizul. Dar zău a fost ceva natural, hihi.
Omu' a spălat parbrizu'şi când a venit să şi ia zece mii-ul, a avut o surpriză:
Eu (întinzând banii): Auzi, n ai te rog să mi dai şi mie o ţigară, c am rămas fără.
El (clipind): Eu ? Să vă dau eu o ţigară ?!
Bietul om, şi a revenit foarte greu. Mi a dat un viceroz mototolit, pe care l am savurat...cred că n zona aia n o să mai oprească nimeni MOM-ul, să i spele parbrizul. Dar zău a fost ceva natural, hihi.
18.4.07
*
dragi băieţi, n am nimic cu voi. ştiu, v aţi născut cu handicap, nu i nimic, ne aveţi pe noi să vă conducem lumea. ce vă rog, vă rog eu mult să reţineţi este, dacă nu şarpele alb din pantalon la locul lui, atunci măcar poziţie capului demnă, după ce şarpele şi a terminat datoria.
nu mai fiţi penibili peste vârsta de 30 de ani. nu spuneţi unei gagici cu care tocmai aţi făcut (sau, lăudabil, încercat) amor de două ori, că aţi comis ceva regretabil, rău, nedrept şi incalificabil faţă de prietena de la cluj, târgu mureş, bangladesh sau uzbekistan. Gagica prin care tocmai aţi terminat nu are treabă, nu are vină, nu are responsabilităţi şi poate pleca în următorul pat fără pic de remuşcare. Asta dacă nu e suficient de rea încât, şi după trista, hamletiana declaraţie, să se frece de voi până o mai faceţi o dată, cu tot sentimentul puternic de "greşit" care, ştiiiim, vă animă. Gagicile care se culcă cu voi nu vă vor picheta casa, nu o să vă zgârie maşina, nu o să vă plângă pe la meiluri şi mobile. O să vă lase în urmă, de trişti, labili şi obosiţi, iar ele o să se ducă dimineaţa acasă, singure, să şi bea cafeaua, un act cu adevărat intim, splendid şi voluntar, pe care orice femeie normală la cap îl comite în faţa unei ferestre deschise, cu cer albastru, şi nu în dreptul vreunei guri găunoase de canal.
nu mai fiţi penibili peste vârsta de 30 de ani. nu spuneţi unei gagici cu care tocmai aţi făcut (sau, lăudabil, încercat) amor de două ori, că aţi comis ceva regretabil, rău, nedrept şi incalificabil faţă de prietena de la cluj, târgu mureş, bangladesh sau uzbekistan. Gagica prin care tocmai aţi terminat nu are treabă, nu are vină, nu are responsabilităţi şi poate pleca în următorul pat fără pic de remuşcare. Asta dacă nu e suficient de rea încât, şi după trista, hamletiana declaraţie, să se frece de voi până o mai faceţi o dată, cu tot sentimentul puternic de "greşit" care, ştiiiim, vă animă. Gagicile care se culcă cu voi nu vă vor picheta casa, nu o să vă zgârie maşina, nu o să vă plângă pe la meiluri şi mobile. O să vă lase în urmă, de trişti, labili şi obosiţi, iar ele o să se ducă dimineaţa acasă, singure, să şi bea cafeaua, un act cu adevărat intim, splendid şi voluntar, pe care orice femeie normală la cap îl comite în faţa unei ferestre deschise, cu cer albastru, şi nu în dreptul vreunei guri găunoase de canal.
Promo şi cv pentru Lucian Moga
Se pare că devine oficială gluma şi, în sfârşit, printr un mic forţaj, (al meu, că doar eu m am născut nume călin, prenume ana, supranume a forţa lucrurile să se întâmple) o să ajung la muzici cu personalitate, la city, la domnul-cu-cea-mai-caldă-voce-din-fmul-românesc. O să fie într o sâmbătă, vă spun eu când, dar deocamdată domnu' mi a cerut un cv din care să mă apuce. Iată l.
Cred cu putere că dintotdeauna am avut darul de a apăsa pe un soi de pedale nevăzute, care i fac pe oameni să reacţioneze. Să mă placă sau ne-placă, dar să aibă întotdeauna un soi de sentiment în curs de desluşire, faţă de mine.
Cea mai fericită am fost în 6 timpi.
Când eram învăţător, fiindcă nimic nu se poate compara cu plăcuta vlăguială pe care o lasă în urmă pipăirea a minimum 52 de ochi atenţi, în clasă. Nu le pot uita râsul ascuţit, minciunile prosteşti, şedinţele cu părinţii (în care oricum vorbeam despre fotbal şi guvern, după ce terminam repde fraza de deschidere " toţi învaţă prost şi sunt varză". Şi, desigur, porcii pe caiet).
Când m a sunat andrei partoş să mă cheme să scriu la revista pe care o ador şi acum, vox pop rock. De fapt, m a chemat să fac corectură, dar s a transformat într o mare poveste.
Când dănescu m a sunat că mi a făcut rost de un ecuson la concertul whitesnake din 97, în condiţiile în care un dorian furios a tunat asupra întregii prese româneşti. Ecusonul nu m a ajutat decât să împing pieptul înainte şi să nu mă dau dusă din holul spate al sălii palatului până nu a venit david.
Când eram pe veranda gazdei din 2 Mai,total fugită de acasă, cu un casetofon şi o rochie în dungi, şi caseta cu u2, the unforgettable fire, cumpărată cu preţul a vreo 2 zile de foame. Ascultam singură pe verandă seara mlk şi călătorii se opreau, putem să venim să ascultăm şi noi puţin mai de aproape ? Fericire pură.
Când sunt la mare, în orice anotimp, poziţie, stare de ebrietate, kiri să fie pe lângă mine şi foşnetul valurilor.
De fiecare dată când îmi bate inima altfel şi, am avut noroc de nişte aritmii de toată frumuseţea. M am îndrăgostit pe rând, fericită şi nu prea, de sebastian, codruţ, adrian, sabin, paul, ovidiu, octavian, iulian, liviu s, viorel,mike, dan. Fiecare mi a aplicat lovituri, în fond, cauzatoare de moarte, dar m am ridicat şi merg mai departe, întrucâtva zâmbind.
Când dau un pumn în nas celor slabi, închişi, stupizi, înceţi, vanitoşi, rău intenţionaţi, imorali la sentiment, amorali la sentiment, neputincioşilor şi lbgiilor şi, poate vă stric imaginea graţioasă, (tatiiii) dar zău că dacă aş avea p, ar fi mai mare ca a vostră.*
AŞ FI FERICITĂ într un timp.
Acela în care Vali Sterian ar trăi în continuare.
Lucian, sper că te ajută. Iar lista potenţialelor piese o aşez aici.
David Coverdale - Last Note Of Freedom. Pentru că n am auzit o niciodată la radio.
Holograf - Oriunde te vei afla. Pentru că pur şi simplu o ador.
Duran Duran- Ordinary World. Pentru că e o piesă perfectă.
Pink Floyd - Comfortably numb. Pentru că aşa mă simt uneori.
Smokie - All She Ever Really Wanted Was You. Pentru că asta vreau !
u2- Pride. Pentru că seara aceea şi aşa mă simt deseori.
Viţa de vie - Copilul şi soarele. Pentru că Despot chiar merită.
Sting- When We Dance. Pentru că e fermecătoare.
Creed- Higher . Pentru că acolo vreau
Horia Stoicanu - Sala paşilor pierduţi. Pentru că mi e atât de groază de un divorţ încât am rămas nemăritată.
Sfinx cu Sorin Chifiriuc - 4 anotimpuri doar cu tine. Pentru că mă injectează cu speranţe.
Kumm- Angels&Clowns. Pentru că mi place mult trupa.
Sfinx cu Zoia şi Crina - Zi după zi. Pentru că aşa merg, pe străzi, aiurea.
Vali Sterian - Pariu pe o lacrimă. Pentru că e ca viaţa mea.
Cred cu putere că dintotdeauna am avut darul de a apăsa pe un soi de pedale nevăzute, care i fac pe oameni să reacţioneze. Să mă placă sau ne-placă, dar să aibă întotdeauna un soi de sentiment în curs de desluşire, faţă de mine.
Cea mai fericită am fost în 6 timpi.
Când eram învăţător, fiindcă nimic nu se poate compara cu plăcuta vlăguială pe care o lasă în urmă pipăirea a minimum 52 de ochi atenţi, în clasă. Nu le pot uita râsul ascuţit, minciunile prosteşti, şedinţele cu părinţii (în care oricum vorbeam despre fotbal şi guvern, după ce terminam repde fraza de deschidere " toţi învaţă prost şi sunt varză". Şi, desigur, porcii pe caiet).
Când m a sunat andrei partoş să mă cheme să scriu la revista pe care o ador şi acum, vox pop rock. De fapt, m a chemat să fac corectură, dar s a transformat într o mare poveste.
Când dănescu m a sunat că mi a făcut rost de un ecuson la concertul whitesnake din 97, în condiţiile în care un dorian furios a tunat asupra întregii prese româneşti. Ecusonul nu m a ajutat decât să împing pieptul înainte şi să nu mă dau dusă din holul spate al sălii palatului până nu a venit david.
Când eram pe veranda gazdei din 2 Mai,total fugită de acasă, cu un casetofon şi o rochie în dungi, şi caseta cu u2, the unforgettable fire, cumpărată cu preţul a vreo 2 zile de foame. Ascultam singură pe verandă seara mlk şi călătorii se opreau, putem să venim să ascultăm şi noi puţin mai de aproape ? Fericire pură.
Când sunt la mare, în orice anotimp, poziţie, stare de ebrietate, kiri să fie pe lângă mine şi foşnetul valurilor.
De fiecare dată când îmi bate inima altfel şi, am avut noroc de nişte aritmii de toată frumuseţea. M am îndrăgostit pe rând, fericită şi nu prea, de sebastian, codruţ, adrian, sabin, paul, ovidiu, octavian, iulian, liviu s, viorel,mike, dan. Fiecare mi a aplicat lovituri, în fond, cauzatoare de moarte, dar m am ridicat şi merg mai departe, întrucâtva zâmbind.
Când dau un pumn în nas celor slabi, închişi, stupizi, înceţi, vanitoşi, rău intenţionaţi, imorali la sentiment, amorali la sentiment, neputincioşilor şi lbgiilor şi, poate vă stric imaginea graţioasă, (tatiiii) dar zău că dacă aş avea p, ar fi mai mare ca a vostră.*
AŞ FI FERICITĂ într un timp.
Acela în care Vali Sterian ar trăi în continuare.
Lucian, sper că te ajută. Iar lista potenţialelor piese o aşez aici.
David Coverdale - Last Note Of Freedom. Pentru că n am auzit o niciodată la radio.
Holograf - Oriunde te vei afla. Pentru că pur şi simplu o ador.
Duran Duran- Ordinary World. Pentru că e o piesă perfectă.
Pink Floyd - Comfortably numb. Pentru că aşa mă simt uneori.
Smokie - All She Ever Really Wanted Was You. Pentru că asta vreau !
u2- Pride. Pentru că seara aceea şi aşa mă simt deseori.
Viţa de vie - Copilul şi soarele. Pentru că Despot chiar merită.
Sting- When We Dance. Pentru că e fermecătoare.
Creed- Higher . Pentru că acolo vreau
Horia Stoicanu - Sala paşilor pierduţi. Pentru că mi e atât de groază de un divorţ încât am rămas nemăritată.
Sfinx cu Sorin Chifiriuc - 4 anotimpuri doar cu tine. Pentru că mă injectează cu speranţe.
Kumm- Angels&Clowns. Pentru că mi place mult trupa.
Sfinx cu Zoia şi Crina - Zi după zi. Pentru că aşa merg, pe străzi, aiurea.
Vali Sterian - Pariu pe o lacrimă. Pentru că e ca viaţa mea.
Fee Dee as in Friendship Dictionary
eu şi cu liviu devenim prieteni pentru că
c - vine de la cafea şi cardamon. e primul om pe care l am întâlnit să i placă acest "condiment" de cafea, toţi drăcuie pachetele de cafea cu cardamon primite, cică au stat lângă rexona. aici intervin îndeobşte eu, care mă ofer, delicat, să i scap de povară.
g- vine de la gelozie în contextul "sunt puţin gelos pe faptul că te ai prins că tobarul de la therapy ? e bun". concert grozav, pozitiv, ne bucurăm c am fost în fire.
d- vine de la o descriere a concertului cu waters, pe care eu am făcut o şi el a plăcut o. voi o veţi citi săptămâna viitoare.poate n o voi scrie cu atâta talent, dar...
c - vine de la cafea şi cardamon. e primul om pe care l am întâlnit să i placă acest "condiment" de cafea, toţi drăcuie pachetele de cafea cu cardamon primite, cică au stat lângă rexona. aici intervin îndeobşte eu, care mă ofer, delicat, să i scap de povară.
g- vine de la gelozie în contextul "sunt puţin gelos pe faptul că te ai prins că tobarul de la therapy ? e bun". concert grozav, pozitiv, ne bucurăm c am fost în fire.
d- vine de la o descriere a concertului cu waters, pe care eu am făcut o şi el a plăcut o. voi o veţi citi săptămâna viitoare.poate n o voi scrie cu atâta talent, dar...
17.4.07
Budapesta- Waters - Atmosfera
Foiala a început de anul trecut, când am aflat că Roger Waters vine în concert la Budapesta. Dă-i cu căutări pe net, aoleu ce scumpe sunt biletele, dar e Waters, ce Dumnezeu. Pe urmă o zăpăceală întreagă cu plecarea. Avionul avea curse în zile neconvenabile, în maşină eram doar eu şofer, e distanţă lungă, în tren nu se mai fumează nicăieri...hai cu trenul. O ameţită de la serviciu s-a hotărât să vină şi ea, cam atât de târziu cât să ne mai dea o dată planurile peste cap, poate renunţă cineva, a renunţat, ce noroc pe mine. Hotel om găsi noi ( de fapt, am văzut mai târziu că şi bilete mai erau la sală, vândute de aşa zişi bişniţari exact la preţul lor).
Pe peronul gării, pâlcuri de oameni cu faţă de Pink Floyd, cu rucsaci în spate şi cu prisma rogvaiv de la Dark Side Of The Moon pe tricouri. Începea să miroasă a eveniment. O întâlnire neaşteptată şi surprinzător de plăcută cu Anca Lupeş (Star Management) şi Zoli Toth, care, evident, mergeau tot la concert, ne-a adus în vagonul restaurant, unde noi, fumătorii, am stat ca pe ghimpi, până când domnu’ conductor, ( pe care, săracu’, l-am drăcuit în continuu vreo 10 minute, că ne dăduse un răspuns neconvenabil la întrebarea „ fumăm şi noi ? “) om de bine, ne-a lăsat să fumăm într-o parte a vagonului, atenţie, FĂRĂ ŞPAGĂ, nici n-a vrut să audă. În vagon creştea adrenalina. Fiecare omuleţ din partea de la fumători avea un mp3 player, căştile în urechi, o bere în mână şi sucea piese, toţi ne pregăteam de concert, cu un Final Cut sau un Wish You Were Here (dedicaţie pentru cei rămaşi acasă).
Am ajuns, unii mototoliţi de prea mult somn, alţii de prea puţin, alţii de deloc. Ne-a întâmpinat o Budapestă însorită încă de la ora 7. Şi murdară ! Ungurii au şi ei o grămadă de homleşi, dar mult mai punk şi mai tineri decât la noi. Dorm pe stadă, în căruţuri furate de la supermarket, au cercei în ureche şi creste, tricouri jegoase şi nu cerşesc pe faţă. Dar ungurii au şi una dintre cele mai frumoase capitale din Europa. Podurile peste Dunăre îţi taie răsuflarea, ( iar distanţele îţi distrug picioarele, nu vă luţi pantofi noi când plecaţi în excursie!!!) iar clădirile sunt de o frumuseţe stranie, tăcută, puţin gotică. Biserica Sfântul Ştefan e impresionantă prin mărime şi frumuseţe. Liniştea dimineţii se cuibărise în fiecare colţişor al acestui greu încercat edificiu creştin. Centrul era plin de flori în culori orbitoare. Lalele cărnoase şi panseluţe durdulii umpleau fiecare mic spaţiu verde. Năsturaşi şi păpădii zâmbeau spontan în fiecare parc. Zâmbeam şi noi, cu toate băşicile. Eram în dimineaţa zilei care anunţa un mare concert, într-un oraş frumos, care ne-a îmbrăţişat cu putere.
Va urma
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com
16.4.07
Dragostea ca o pereche de ciorapi verzi
Sigur că ar trebui să o asociem şi comparăm cu chestii măreţe, ( am iubit violent ca bătălia de la Rovine !?) dar zău ă e mai frumos aşa. Ştiu că nu sunt originală, acum mă uit la titlu şi mi dau seama că ciorapii sunt continuarea pantofilor lui dan teodorescu. Totuşi, e mai romantic decât dragostea ca o pereche de chiloţi.
Când a fost atunci, aşa a început. Mi am cumpărat o pereche de ciorapi verzi, să asortez la o fustă. I am căutat mult, am oscilat, poate erau prea verzi sa mearga cu kaki ul fustei, până la urmă a fost bine. I am purtat, ca şi pe sentiment, de câteva ori. Azi îi am pe mine. De fiecare dată când mă uit în lungul picioarelor, mă gândesc la ea. Cum a venit, cum a stat puţin şi cum s a cam dus. Şi ciorapii ăştia nu se rup, să fie nevoie să mi iau alţii, nesentimentali.Ei s-au rărit puţin, dar par să dureze o veşnicie:)
Când a fost atunci, aşa a început. Mi am cumpărat o pereche de ciorapi verzi, să asortez la o fustă. I am căutat mult, am oscilat, poate erau prea verzi sa mearga cu kaki ul fustei, până la urmă a fost bine. I am purtat, ca şi pe sentiment, de câteva ori. Azi îi am pe mine. De fiecare dată când mă uit în lungul picioarelor, mă gândesc la ea. Cum a venit, cum a stat puţin şi cum s a cam dus. Şi ciorapii ăştia nu se rup, să fie nevoie să mi iau alţii, nesentimentali.Ei s-au rărit puţin, dar par să dureze o veşnicie:)
13.4.07
Instantanee
Pe o vitrina scrie mare de tot MICI. Mult mai mic, deasupra, scrie preţuri. Zău dacă efectul indus vizual nu e invers, până când se obişnuieşte mintea cu ideea.
Ca în fiecare an, a înflorit liliacul mov şi alb. Şi ca în fiecare an, văd la tot pasul bieţi pomişori schilodiţi, întinzându şi muţi rămurelele rupte, pe care au mai rămas câteva bucheţele, încă nedesfăcute la ora crimei. Durerea membrelor înflorite, schingiuite, mi se pare atât de atât de mare, încât le aş rupe gâtul fără remuşcări celor care vând la domnişoare ramuri de liliac prin colţul pieţelor.
În câteva ore mă urc în tren şi plec. Am de lăsat acasă ( s o păzească) câteva griji şi supărări mici, două-trei ore de deprimare profundă şi o mare neînţelegere. Am să las şi geamurile deschise, poate când mă întorc vor fi dispărut.
Şi dacă tot e primăvară, să l parafrazăm, prosteşte, pe Barbu Delavrancea, cu întrebarea " Omule, dar sentimentele unde se duc, când se duc ?"
Voi ştiţi ?
Ca în fiecare an, a înflorit liliacul mov şi alb. Şi ca în fiecare an, văd la tot pasul bieţi pomişori schilodiţi, întinzându şi muţi rămurelele rupte, pe care au mai rămas câteva bucheţele, încă nedesfăcute la ora crimei. Durerea membrelor înflorite, schingiuite, mi se pare atât de atât de mare, încât le aş rupe gâtul fără remuşcări celor care vând la domnişoare ramuri de liliac prin colţul pieţelor.
În câteva ore mă urc în tren şi plec. Am de lăsat acasă ( s o păzească) câteva griji şi supărări mici, două-trei ore de deprimare profundă şi o mare neînţelegere. Am să las şi geamurile deschise, poate când mă întorc vor fi dispărut.
Şi dacă tot e primăvară, să l parafrazăm, prosteşte, pe Barbu Delavrancea, cu întrebarea " Omule, dar sentimentele unde se duc, când se duc ?"
Voi ştiţi ?
12.4.07
Aviz amatoarelor
Există oameni care nu vor să vă vadă în blugi gen pană stretch şi balerini clasici, comozi. Cu alte cuvinte, dacă doriţi să fiţi atractive, cocoţaţi vă pe tocuri de minim 8 şi îmbrăcaţi vă în pantaloni...de pijama ?
Tupeu de pigmeu
Vă vine să credeţi că pe trotuarul din faţa CLĂDIRII în care sălăşluieşte guvernul pitic al României NU se poate staţiona ? Adică...nu se poate staţiona ca pieton ?
A venit ieri un jăndar şi mi a zis, în vreme ce aşteptam ca cineva să mi arunce dintr un taxi cheile de la casă, uitate la serviciu. Am tras cu ochiul la cei care mergeau pe trotuarul respectiv şi am replicat "Atunci mă plimb" (adică ţintă în mişcare). "Mai bine vă plimbaţi",(adică prost până la sfârşit) zice ăla. Şi m am plimbat. Un pas la dreapta, unul la stânga. Dar mici. Cam cât de mici îs creierele miniştrilor LIBERALI. Chiar, le or da şi ei câte o mahoarcă măcar, soldaţilor care şi încasează înjurături întru securitatea lor ?
A venit ieri un jăndar şi mi a zis, în vreme ce aşteptam ca cineva să mi arunce dintr un taxi cheile de la casă, uitate la serviciu. Am tras cu ochiul la cei care mergeau pe trotuarul respectiv şi am replicat "Atunci mă plimb" (adică ţintă în mişcare). "Mai bine vă plimbaţi",(adică prost până la sfârşit) zice ăla. Şi m am plimbat. Un pas la dreapta, unul la stânga. Dar mici. Cam cât de mici îs creierele miniştrilor LIBERALI. Chiar, le or da şi ei câte o mahoarcă măcar, soldaţilor care şi încasează înjurături întru securitatea lor ?
11.4.07
Mai deştepţi ca noi
Am mai jos câteva precizări şi corecturi făcute la articolul meu de săptămâna trecută. Aş zice că acest mesaj dovedeşte faptul că cei care citesc în colţul meu sunt mult mai deştepţi ca mine, dar mi-e să nu credeţi că zic asta pentru complimentele de la sfârşitul mesajului. Care, aş fi nesuferită să nu recunosc, m-au făcut să mă simt bine înainte de Paşte. Vă întorc tuturor urările de bine şi, fiindcă am trecut de Paşte, le extind pentru până la Înălţare sau, de ce nu, pentru tot anul. (A.M.C.)
„Stimată Ana Călin, vă citesc cu mare interes articolele din revista Şapte Seri şi de data asta vreau să vă precizez următoarele chestiuni: printre vedetele care vor veni în această primavară şi vară la Bucureşti şi în România în general, mai există şi unele nume nemenţionate de dvs: Gloria Gaynor, pe 13 mai, la Sala Palatului, la ora 20.00, un singur concert extraordinar susţinut in România, iar la Festivalul de Jazz de la Sibiu va cânta Dee Dee Bridgewater, dar nu şi Jan Garbarek - aţi făcut o confuzie, marele Jan Garbarek va veni la Gărâna, lângă Reşiţa, la Festivalul de Jazz care începe pe 12 mai. La Sibiu vor fi Didier Lockwood, Archie Shepp şi Chico Freeman@Julio Baretto şi alţii, desigur. La Festivalul de Jazz de la Bucureşti, care va începe pe 5 mai, va fi prezent, din nou doar la Bucureşti, din păcate, unul din cei mai bine cotaţi muzicieni de jazz-blues din Italia, Larry Franco (pianist şi o voce de excepţie) alături de trei mari muzicieni extraordinari... şi lista ar mai putea continua, dar mă opresc aici cu regretul că nici eu, nici alţii de vârsta mea nu-l vom putea vedea, dupa atâtea promisiuni de ani de zile, pe marele Roger Waters nici anul ăsta la Bucureşti... sunt un fan Pink Floyd şi credeam că in 2007 voi avea acest mare privilegiu, de a-l vedea şi asculta pe marele rocker american, (nota mea: aici nu prea sunt de acord, Waters e englez) în România... Deh! Întâietatea o au tot ungurii, cehii, slovacii, polonezii şi mai e la urmă şi Românica, mai pe la coadă... !
Vă mulţumesc că aţi lecturat cu atenţie mesajul meu şi promit să vă citesc în continuare, mai ales că sunteţi o fată frumoasă şi talentată la scris!
Vă doresc un Paşte Fericit şi Senin cu multe bucurii şi împliniri!
Adrian Puşcaşu – Bucureşti”
„Stimată Ana Călin, vă citesc cu mare interes articolele din revista Şapte Seri şi de data asta vreau să vă precizez următoarele chestiuni: printre vedetele care vor veni în această primavară şi vară la Bucureşti şi în România în general, mai există şi unele nume nemenţionate de dvs: Gloria Gaynor, pe 13 mai, la Sala Palatului, la ora 20.00, un singur concert extraordinar susţinut in România, iar la Festivalul de Jazz de la Sibiu va cânta Dee Dee Bridgewater, dar nu şi Jan Garbarek - aţi făcut o confuzie, marele Jan Garbarek va veni la Gărâna, lângă Reşiţa, la Festivalul de Jazz care începe pe 12 mai. La Sibiu vor fi Didier Lockwood, Archie Shepp şi Chico Freeman@Julio Baretto şi alţii, desigur. La Festivalul de Jazz de la Bucureşti, care va începe pe 5 mai, va fi prezent, din nou doar la Bucureşti, din păcate, unul din cei mai bine cotaţi muzicieni de jazz-blues din Italia, Larry Franco (pianist şi o voce de excepţie) alături de trei mari muzicieni extraordinari... şi lista ar mai putea continua, dar mă opresc aici cu regretul că nici eu, nici alţii de vârsta mea nu-l vom putea vedea, dupa atâtea promisiuni de ani de zile, pe marele Roger Waters nici anul ăsta la Bucureşti... sunt un fan Pink Floyd şi credeam că in 2007 voi avea acest mare privilegiu, de a-l vedea şi asculta pe marele rocker american, (nota mea: aici nu prea sunt de acord, Waters e englez) în România... Deh! Întâietatea o au tot ungurii, cehii, slovacii, polonezii şi mai e la urmă şi Românica, mai pe la coadă... !
Vă mulţumesc că aţi lecturat cu atenţie mesajul meu şi promit să vă citesc în continuare, mai ales că sunteţi o fată frumoasă şi talentată la scris!
Vă doresc un Paşte Fericit şi Senin cu multe bucurii şi împliniri!
Adrian Puşcaşu – Bucureşti”
10.4.07
Chasing Cars - Snow Patroll
Pentru toţi cei care pierd nopţile. Şi zilele. Într un fel sau altul.
Pentru toţi absenţii sentimental nemotivat.
Pentru toţi cei care văd prea mult (şi simt monstruos)
Pentru cei care fac totul şi cei care nu fac nimic.
Am uitat pe cineva ?:)
9.4.07
Promo
Am început antrenamentele astazi, aşa că o să lipsesc puţin. 2 antrenamente pe zi, timp de 2 săptămâni, cu serviciu între ele, cu berea de seară de după ultimul şi cele două sfârşituri de săptămână în două oraşe( chiar capitale ?!) cu B ale Europei o să mă facă să lipsesc un pic. Ştiu c o să mi duceţi dorul, aşa că vă promit cel puţin o cronică exhaustivă de la concertul Roger Waters. în rest, dragilor, ne mai vedem printre picături. Sper să fie...o ploaie deasă. ANA
7.4.07
6.4.07
Scrabble
Pentru cei concernaţi, da, m am trezit, trăiesc, respir. Era păcat să nu prind măcar jumătatea din ziua de după seara în care l am bătut pe Liviu la scrabble.
Later edit: normal că ştim că pluralul la piolet e pioleţi, dar am pornit dintr o greşeală de vorbă şi am făcut o eroare de stil. Ja, ja.
Later edit: normal că ştim că pluralul la piolet e pioleţi, dar am pornit dintr o greşeală de vorbă şi am făcut o eroare de stil. Ja, ja.
Piolete pentru fete:)
Remarca lui Liviu, redată în post-ul anterior (altminteri genială prin ea însăşi, fără context şi supoziţii) m a făcut să mă gândesc la ... asta. Mă rog, fiind 5 şi 16,posibil să nu fiu prea coerentă, dar, ce naiba, e un bleg. Pardon, blog. Bleg de blog.
Fetele sunt o chestie complicată. Majoritatea covârşitoare aleargă, majoritatea mare se împiedică. Restul aleargă în continuare, uitaţi vă pe orbită noaptea, când e senin. O să le vedeţi, sunt ca un fel de Sânziene sau cam aşa ceva. Să le lăsăm, scopul lor e alergarea. Mai sunt, sper, şi altele care nu aleargă că sunt alergate, ci pentru că au inversat rolurile cu alergătorii. Acelea sunt Dianele, ele vânează şi nu e rău să vă lăsaţi vânaţi de ele din când în când, e o experienţă plăcută (mai ales dacă nu mi ar sări cursorul de la laptop). Şi mai sunt unele care stau. Recapitulăm, sunt alergate, se împiedică, aleargă pe alţii, stau.
Eu am stat azi acasă şi am ascultat că nu e bine să te exprimi. După aia, neputând să mă exprim, am plecat la Casa Eliad,( ora 2 şi am) unde iar am stat. La pumni în gură şi picioare în burtă de la nişte oameni pe care i am dezamăgit. Adică aşa s a văzut din fereastra lor. Mă rog, îmi asum. Pe urmă, când picioarele şi pumnii s au întors cu spatele, sătule de atâta dat fără reacţie (că nu puteam să mă exprim!) am plecat în fire. Pe jos, cu pumnii şi picioarele mele. Unde am dat peste kirk, ( care oricum e un ... că habar n are şi habar simte ce vrei tu să faci, adică e cam la fel de ... ca mine) care voia acasă. La 38 de ani mi se pare normal să nu mai funcţioneze metodele de seducţie, dar nici chiar aşa. A murit kirk, trăiască kirk, las' că ne obişnuim noi şi cu noul kirk, care exultă în faţa unor piese fără sens.
Din fire până la club a, crede mă, e doar un pas, în lipscaniul plin de pipi, care nu doarme niciodată... La club a iar am stat, ceea ce i a deranjat. E greu să vezi o fată stând. Nu poţi s o laşi să stea, nu ? Aşa că bagi în joc un idiot care, după ocheade (vizitaţi http//namdegand.blogspot.com, dacă, desigur, nu de acolo veniţi)vine şi zice hai, de ce eşti aşa... Mai adăugaţi unul care vine şi zice nu mai fuma marijuana, (şto????) că nu e bine pentru tine, sunteţi cumva din presa scrisă ? Te salvează neîntrebat un băiat cu zâmbet frumos şi hanorac, merg să danseze, lasă. Mai STAI. El şi ea vor un loc, tu nu li l dai, dă i încolo, să se apropie cumva, stau înghesuiţi şi şi varsă fluidele în club a, EA îţi mulţumeşte din privire, nu s a împiedicat degeaba, deocamdată, fată. Mai vine unul şi încă unul, în timp ce tu stai şi asculţi cum mixează piese (plicticos) singurul dj lângă care te a prins vreodată mineriada. Un puşti de culoare se uită impertinent la tine de vreo 20 minute, haide, împiedică te, că n am chef să te alerg, greaţă. Mai apare unul alb, care fixează exact din unghi de 90, mamă, deci pot. Se poate să stau. Dar câteodată, la jegul joc care se petrece, tare mi vine să fiu ca Sânzienele care aleargă pe orbite. Şi da, ai dreptate, povestea este despre mine. În rest, printre coaste, e plin de piolete. 5 şi 47, plin de promo la city fm. pentru fete.
Fetele sunt o chestie complicată. Majoritatea covârşitoare aleargă, majoritatea mare se împiedică. Restul aleargă în continuare, uitaţi vă pe orbită noaptea, când e senin. O să le vedeţi, sunt ca un fel de Sânziene sau cam aşa ceva. Să le lăsăm, scopul lor e alergarea. Mai sunt, sper, şi altele care nu aleargă că sunt alergate, ci pentru că au inversat rolurile cu alergătorii. Acelea sunt Dianele, ele vânează şi nu e rău să vă lăsaţi vânaţi de ele din când în când, e o experienţă plăcută (mai ales dacă nu mi ar sări cursorul de la laptop). Şi mai sunt unele care stau. Recapitulăm, sunt alergate, se împiedică, aleargă pe alţii, stau.
Eu am stat azi acasă şi am ascultat că nu e bine să te exprimi. După aia, neputând să mă exprim, am plecat la Casa Eliad,( ora 2 şi am) unde iar am stat. La pumni în gură şi picioare în burtă de la nişte oameni pe care i am dezamăgit. Adică aşa s a văzut din fereastra lor. Mă rog, îmi asum. Pe urmă, când picioarele şi pumnii s au întors cu spatele, sătule de atâta dat fără reacţie (că nu puteam să mă exprim!) am plecat în fire. Pe jos, cu pumnii şi picioarele mele. Unde am dat peste kirk, ( care oricum e un ... că habar n are şi habar simte ce vrei tu să faci, adică e cam la fel de ... ca mine) care voia acasă. La 38 de ani mi se pare normal să nu mai funcţioneze metodele de seducţie, dar nici chiar aşa. A murit kirk, trăiască kirk, las' că ne obişnuim noi şi cu noul kirk, care exultă în faţa unor piese fără sens.
Din fire până la club a, crede mă, e doar un pas, în lipscaniul plin de pipi, care nu doarme niciodată... La club a iar am stat, ceea ce i a deranjat. E greu să vezi o fată stând. Nu poţi s o laşi să stea, nu ? Aşa că bagi în joc un idiot care, după ocheade (vizitaţi http//namdegand.blogspot.com, dacă, desigur, nu de acolo veniţi)vine şi zice hai, de ce eşti aşa... Mai adăugaţi unul care vine şi zice nu mai fuma marijuana, (şto????) că nu e bine pentru tine, sunteţi cumva din presa scrisă ? Te salvează neîntrebat un băiat cu zâmbet frumos şi hanorac, merg să danseze, lasă. Mai STAI. El şi ea vor un loc, tu nu li l dai, dă i încolo, să se apropie cumva, stau înghesuiţi şi şi varsă fluidele în club a, EA îţi mulţumeşte din privire, nu s a împiedicat degeaba, deocamdată, fată. Mai vine unul şi încă unul, în timp ce tu stai şi asculţi cum mixează piese (plicticos) singurul dj lângă care te a prins vreodată mineriada. Un puşti de culoare se uită impertinent la tine de vreo 20 minute, haide, împiedică te, că n am chef să te alerg, greaţă. Mai apare unul alb, care fixează exact din unghi de 90, mamă, deci pot. Se poate să stau. Dar câteodată, la jegul joc care se petrece, tare mi vine să fiu ca Sânzienele care aleargă pe orbite. Şi da, ai dreptate, povestea este despre mine. În rest, printre coaste, e plin de piolete. 5 şi 47, plin de promo la city fm. pentru fete.
5.4.07
Liviu ( as in Simon) says:
"Marian s a dus în Moreni, că din Moreni e Marian."
"Există fete care vor să înveţe despre piolete."
"Cuplul este unealta integrării sociale."
legăturile le faceţi de capul vostru (rânjet)
"Există fete care vor să înveţe despre piolete."
"Cuplul este unealta integrării sociale."
legăturile le faceţi de capul vostru (rânjet)
Survolaj la Kirk Fm
De astăzi, pe 106, 2, la city fm, puteţi asculta noua piesa Survolaj, Cel mai iubit duşman al meu. A fost dată în premieră la ora 10 şi un pic, pe programu' exaltatului meu prieten Kirk, care mai avea vână în el să ţipe prin emisie şi să ne trimită linkuri cu blogul lui, după ce ieri ne a f... calculatoarele la toţi care eram în lista lui de YM. Lăsând la o parte divagaţia, vă invit să ascultaţi piesa, sper să nu vă supere uşorul ei comercialism, pe voi, vechii ascultători Survolaj. Iar noii ascultători, care la vremea AIA erau la mami în marsupiu, să facă bine să caşte urechile şi să nu strâmbe din nas la auzul vocii şi mărcii de blues rock, că asta a fost întotdeauna SURVOLAJ. Şi mai puneţi mâna şi... mă rog.
4.4.07
Cedez
O bună bucată rămasă din primăvara asta.
Un capac de bere.
O pereche de role.
Nişte cd-uri, în afară de unul, şi o carte.
Doi ochi în permanenţă plânşi din diverse motive, de la rimel până la lacrimi (atenţie, atinşi de miopie!)
4 poze.Digitale.
O adresă de e-mail.
Un număr de telefon şi nişte message archive de pe messenger.
1 concert şi 2 seri live.Foarte lungi.
Emisiile nu pot, că nu sunt ale mele.
O cheie.
O seară de scrabble şi remy, partea mea (de rest, vorbiţi cu monica şi cu liviu)
Un bilet la Gogol Bordello (trebuia să fie dar,luaţi l, sper să nu vă poarte ghinion)
Un drum de noapte la întors, singuri, adormiţi. Fără avioane.
Ştiu că sună general, dar cedez şi toate amintirile. Vi le povestesc eu, frumos, prin viu grai. N o să plâng.
Începeţi licitaţia.
Un capac de bere.
O pereche de role.
Nişte cd-uri, în afară de unul, şi o carte.
Doi ochi în permanenţă plânşi din diverse motive, de la rimel până la lacrimi (atenţie, atinşi de miopie!)
4 poze.Digitale.
O adresă de e-mail.
Un număr de telefon şi nişte message archive de pe messenger.
1 concert şi 2 seri live.Foarte lungi.
Emisiile nu pot, că nu sunt ale mele.
O cheie.
O seară de scrabble şi remy, partea mea (de rest, vorbiţi cu monica şi cu liviu)
Un bilet la Gogol Bordello (trebuia să fie dar,luaţi l, sper să nu vă poarte ghinion)
Un drum de noapte la întors, singuri, adormiţi. Fără avioane.
Ştiu că sună general, dar cedez şi toate amintirile. Vi le povestesc eu, frumos, prin viu grai. N o să plâng.
Începeţi licitaţia.
Rolling Stones - Epopeea
beep pe personal. cine o fi? parcă parcă e nr. lu vifor. caut nr lu vifor, e salvat. mă uit la nr. de pe care s a sunat, e nr lu vifor!!! hm, numai lu vifor i se poate întâmpla. până să sun înapoi, sună amalia, uşor neliniştită,zice ăla că nu răspunzi,că s au pus biletele în vânzare, că d alea de care voiam noi nu mai sunt, că să l suni.
Îl sun, isterie, băăăăăăăăăi, alea din gazon A s au rezervat toate online ! ne sfătuim vreo 4 minute,bine, ia în gazon B, bla bla. Câte ? 5. Închid, vrea şi Dana. Vifor, ia 6. Unde ? Băăăăi, păi în B !
Închid, sună. Băăăi, colega, îmi pare rău, da' (mie îmi stă inima)
cât am vorbit cu tine la telefon era să le pierd şi p alea 5, le am luat pe ultimele 5 !
INCREDIBIl. Mă rog, ştiu sigur că le temporizează (biletele) ca să creeze isterie , că vor mai fi, dar la alte preţuri, cu titlul de suplimentare, dar TOTUŞI. Să vinzi 9000 de bilete online în 4 zile şi să fii la casă când se pun biletele în vânzare,şi să le iei pe ULTIMELE 5, e o chestie.
Se numeşte Rolling Stones. În România.
Îl sun, isterie, băăăăăăăăăi, alea din gazon A s au rezervat toate online ! ne sfătuim vreo 4 minute,bine, ia în gazon B, bla bla. Câte ? 5. Închid, vrea şi Dana. Vifor, ia 6. Unde ? Băăăăi, păi în B !
Închid, sună. Băăăi, colega, îmi pare rău, da' (mie îmi stă inima)
cât am vorbit cu tine la telefon era să le pierd şi p alea 5, le am luat pe ultimele 5 !
INCREDIBIl. Mă rog, ştiu sigur că le temporizează (biletele) ca să creeze isterie , că vor mai fi, dar la alte preţuri, cu titlul de suplimentare, dar TOTUŞI. Să vinzi 9000 de bilete online în 4 zile şi să fii la casă când se pun biletele în vânzare,şi să le iei pe ULTIMELE 5, e o chestie.
Se numeşte Rolling Stones. În România.
Rolling Stones
Mi se pare de prost gust um evoluează ostilităţile la Rolling Stones. Întâi se blochează programele de pe care se pot comanda bilete online. Ceea ce întârzie punerea lor în vânzare la magazine.Cu o zi, aşa " s a anunţat". Nu cu două, nu cu cine ştie câte. De facto, nu se prea pot cumpăra bilete nici pe net, nici de la case. Ştiu că e o întrebare absurdă, dar imaginaţiei mele îi face plăcere că o pun: oare vrea Events, din România, ca Rolling Stones să se vândă mai puţin ca peste tot ? Că eu mai am puţin timpi şi puţini nervi la dispoziţie, ca să bat drumul până la casa de bilete, zilnic.
3.4.07
Zăpăceală
ouă fierte, 3 cafele, un bilet la rolling stones, mi ai luat mă, stai că nu s au băgat, câţi bani ai la tine, tot salariu, ia 4 bilete, băăăăăi, veterinara îmi dă mâncare pentru pisici, eu am câine, ea şi ochii ei frumoşi erau adormiţi, maşina e plină de praf, şapca de la frati miu şi băţul lui tavi mă ajută s o găsesc, pun benzină şi mă uită Dumnezeu gândindu mă la ceva, prea multă, prea puţini bani, aoleu card, n avem, spăl parbrize, lasă că ne aduci tu, când mai vii să vedem un film noaptea, zâmbesc, unde i noaptea de Crăciun, cu farmacista, cu benzinărista, cât de singur sau de plin poţi să fii. vine Paştele, e plin de lalele ocjhioase şi narcise ciufulite, o grămadă de bluze albastre cu mp3 playere la urechi ies pe stradă şi umblă până le calcă maşinile, cu suflarea tăiată. Merg pe stradă şi zâmbesc e un vers care nu se potriveşte cu toată buimăceală de dinaintea unor sărbători, de la an la an mai consumiste. Mă gândesc cu jale la Slujba de Paşti, unde preotul uită să zică Hristos a Înviat, unde Anitaaaaaaaaaaaaa îl strigă pe Beeeebeeeeee peste rând, unde maşinile grăbite spre bairame se scurg printre credincioşi clacsonând, cine a pus biserica la răspîntie, reaţi ai naibii de proşti, să beeeem, să chiuiiiiim, să mâncăăăăăm, să ieşim din postul ăsta pe care oricum nu l am ţinut, bătrânii, copii, oamenii tineri şi afaceriştii nu trebuie să ţină. E aprilie, o lună bramburită şi visătoare, nucul din colţul străzii a înflorit, acolo unde, tu şi eu ştiam, locuieşte fericirea
2.4.07
Megastaruri
asta fac producătorii de promo (blond) şi reporterii (cigarette, că brun nu pot să spun) în timpul emisiunii. Să mai zică cineva că nu muncim!
1.4.07
Precizare
deoarece distinsele prietene selk şi hitobitoro m au întrebat la 2 zile diferenţă cine este samuel, trebuie să precizez, (pentru că deşi în primul post samuel scria foarte clar adagio for strings, doamnele n au făcut legătura, aşa că la ce mă pot aştepta de la restul de holtei) samuel nu este un individ căruia eu încerc să i bag în cap ceva. Mă rog, o fi individ, dar pentru mine e compozitor, îl cheamă Samuel Barber şi a scris acest adagio, pe care eu l am remarcat mai dinainte, dar am uitat de el, dar l am remarcat definitiv acum vreo nuş câte săptămâni, când am văzut filmul Reconstruction. Aşadar, doamnelor, când scriu "eu şi samuel dormim" nu înseamnă că sunt cu cineva în pat, ci că adorm ascultând adagio. Asta exclude şi prezumţia doamnei Dana, care, citind statusul " eu şi samuel dormim" , m a întrebat dacă mi am luat papagal. Sictir.
F.C. Simpatia 2 la 2
Pentru că brusc nu mai am chef.
Două fete la Harbour dau 100 RON la o notă de 20 şi zic frumos mulţumesc, mulţumesc. Chelnerul ia nota, apoi se întoarce şi zice „ nu cred că voiaţi să mi lăsaţi (atâta) şpagă. Dar dacă o să ziceţi mulţumesc, asta o să se înţeleagă”. Tonul tipului: cam dur. Răspunsul fetelor: “bine, dar eu spun mulţumesc foarte mult”.
La masa noastră, d. a devenit brusc atent la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Eu, fiind atentă la el, am devenit atentă la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Acu’ problema cuvântului lipsă, (în paranteză) care scădea nivelul de logică al comunicării chelnerului, ne a făcut să intrăm într o lunguţă dezbatere, din care m am salvat chemând chelnerul să ne explice ce, cât şi cum a vrut să spună. Litera mea preferată din alfabet s a considerat puţin jenată, pe când eu am fost foarte mulţumită de felul în care am reuşit să rezolv dilema. În plus, m am făcut simpatică.
O domniţă cu maşină de benga (ajutor din offside, ce maşină era ?) parchează pe mendeleev, la indicaţiile unui domn dintre aceia care se ocupă cu indicatul locurilor de parcare ce nu sunt ale lor de fapt. d. ,care era atent la maşină (şi la domniţă, că doar din maşini de alea nu ies toate pocitaniile) rămăsese în oarecum mijlocul străzii. Eu, care eram atentă la d., am prins discuţia dintre domniţă şi domn, în genul „ parcaţi, doamnă , acolo, e un loc” , la care ea „ bine, dar am voie aici, nu e trecere de pietoni ?”. Aici n am avut ocazia să mă fac simpatică, deoarece am comentat că maşina arată bine, duduca arată bine per total, dar are o figură cam...ceva de animal de povară. Dat fiind dialogul de mai sus, cred că am avut dreptate. Dar n am fost simpatică. Nici el.că pentru el arăta bine.
Când intri într o farmacie mică şi prietenoasă, în care cucoana bodyguard se uită la tine, ( s a furat cam mult, ha ?) mi se pare de bun gust să te identifici cu „om bun!” zicând simplu „ bună seara”. d., care trăieşte, pare mi se, în alte atmosfere, în care sentimentele mele nu se simt, intră şi nu zice nimic. Eu, care eram atentă la d., intru după el şi zic frumos om bun, adică bună seara, după care îi fac, simpatic, observaţie că se salută, etc. Se cere fervex ,( o cutie are 8 pliculeţe, câte pliculeţe doriţi ? Opt! –aici a fost simpatic) eu comentez că şi l face şpriţ de seară , farmacista, body guarda şi doamna în vârstă se amuză, atmosfera se încălzeşte, d. îşi ia punga zâmbind aerian şi îndreptându se spre ieşire (dintr un pas, în timp ce eu m am dat la o parte, pentru a crea loc) zice „ la revedere”. La care eu zic „ dacă la intrare nu ai zis bună seara, acum când ieşi, de ce zici la revedere ?”. “ Pentru că am vorbit!” El a zis doar OPT. Eu am fost simpatică.
Intrăm în Highlander, coborâm multe trepte, eu mai cu teamă de trepte. Lumină puţină, ajungem aproape la nivel. Eu nu bag de seamă, uitându mă după nişte prieteni ( şi, greşeala mea, nefiind prea atentă la d., care nu s a buşit) şi cobor cam căzând o ultimă treaptă. Mă buşesc la genunchi mai uşor decât dacă nu m ar fi prins ăsta de un cot. Care zice, liniştitor „aici nu moare nimeni!”. A fost simpatic.
Două fete la Harbour dau 100 RON la o notă de 20 şi zic frumos mulţumesc, mulţumesc. Chelnerul ia nota, apoi se întoarce şi zice „ nu cred că voiaţi să mi lăsaţi (atâta) şpagă. Dar dacă o să ziceţi mulţumesc, asta o să se înţeleagă”. Tonul tipului: cam dur. Răspunsul fetelor: “bine, dar eu spun mulţumesc foarte mult”.
La masa noastră, d. a devenit brusc atent la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Eu, fiind atentă la el, am devenit atentă la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Acu’ problema cuvântului lipsă, (în paranteză) care scădea nivelul de logică al comunicării chelnerului, ne a făcut să intrăm într o lunguţă dezbatere, din care m am salvat chemând chelnerul să ne explice ce, cât şi cum a vrut să spună. Litera mea preferată din alfabet s a considerat puţin jenată, pe când eu am fost foarte mulţumită de felul în care am reuşit să rezolv dilema. În plus, m am făcut simpatică.
O domniţă cu maşină de benga (ajutor din offside, ce maşină era ?) parchează pe mendeleev, la indicaţiile unui domn dintre aceia care se ocupă cu indicatul locurilor de parcare ce nu sunt ale lor de fapt. d. ,care era atent la maşină (şi la domniţă, că doar din maşini de alea nu ies toate pocitaniile) rămăsese în oarecum mijlocul străzii. Eu, care eram atentă la d., am prins discuţia dintre domniţă şi domn, în genul „ parcaţi, doamnă , acolo, e un loc” , la care ea „ bine, dar am voie aici, nu e trecere de pietoni ?”. Aici n am avut ocazia să mă fac simpatică, deoarece am comentat că maşina arată bine, duduca arată bine per total, dar are o figură cam...ceva de animal de povară. Dat fiind dialogul de mai sus, cred că am avut dreptate. Dar n am fost simpatică. Nici el.că pentru el arăta bine.
Când intri într o farmacie mică şi prietenoasă, în care cucoana bodyguard se uită la tine, ( s a furat cam mult, ha ?) mi se pare de bun gust să te identifici cu „om bun!” zicând simplu „ bună seara”. d., care trăieşte, pare mi se, în alte atmosfere, în care sentimentele mele nu se simt, intră şi nu zice nimic. Eu, care eram atentă la d., intru după el şi zic frumos om bun, adică bună seara, după care îi fac, simpatic, observaţie că se salută, etc. Se cere fervex ,( o cutie are 8 pliculeţe, câte pliculeţe doriţi ? Opt! –aici a fost simpatic) eu comentez că şi l face şpriţ de seară , farmacista, body guarda şi doamna în vârstă se amuză, atmosfera se încălzeşte, d. îşi ia punga zâmbind aerian şi îndreptându se spre ieşire (dintr un pas, în timp ce eu m am dat la o parte, pentru a crea loc) zice „ la revedere”. La care eu zic „ dacă la intrare nu ai zis bună seara, acum când ieşi, de ce zici la revedere ?”. “ Pentru că am vorbit!” El a zis doar OPT. Eu am fost simpatică.
Intrăm în Highlander, coborâm multe trepte, eu mai cu teamă de trepte. Lumină puţină, ajungem aproape la nivel. Eu nu bag de seamă, uitându mă după nişte prieteni ( şi, greşeala mea, nefiind prea atentă la d., care nu s a buşit) şi cobor cam căzând o ultimă treaptă. Mă buşesc la genunchi mai uşor decât dacă nu m ar fi prins ăsta de un cot. Care zice, liniştitor „aici nu moare nimeni!”. A fost simpatic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)